Intr-o casa aliniata la ternul obisnuit, pe o strada oarecare, locuieste o familie de cetateni chinezi. La ceas tarziu, trecut de miezul noptii, un baiat chel si scund, cu picioare bine infipte in pamant, gat scurt, puternic, poate luptator profesionist sau zidar in  timpul zilei, bate la usa. (more…)

M-am saturat de ingeri.

Traia, acum multi ani, sa tot fie vreo 30 de acum, in satul bunicilor mei, un nene. Nenea, de Craciun, taia porci, ca sa mai produca si el ceva d-ale gurii, d-ale gatlejului. Prin anii ’80, ca mai toate ajutoarele lui erau plecate pe la neamuri si nu avea cine sa tina babanu’ sa-i  taie el jugulara, s-a enervat, urma sa nu primeasca tuica. (more…)

O sa scriu si eu ceva intr-un registru nespecific mie, dar nu pentru ca ar conta, ci pentru ca ma gandeam sa imi limpezesc mie insumi, asternand pe hartie, nelinistile.  Sunt un om al lumii de acum, apartin tarii de bastina pe cat apartin oricarui loc al ultimilor 20 de ani, perioada in care am calatorit cel putin de lungimea diametrului pamantului. (more…)

De fiecare data cand astern pe hartie mai mult de 400 de cuvinte innodand fie o amintire, fie un produs al imaginatiei impletit cu ceva realitate… imi mai fac un prieten. Un prieten de dincolo, dintr-un Univers care e posibil sa existe cu adevarat undeva, pe care il aduc pe lume cu forcepsul metaforei mele limitate. Il asez la masa, ii fierb amar intr-un vas vechi, ii torn in chinezarii, apoi stam picior peste picior si tacem amandoi, incercand sa ucidem imposibile uitari. Lumanarea de pe masa arde usor sub un ulei de flori care imi place mie si miroase potrivit… Lumini si umbre se furiseaza caldut printre noi si vantul bate impingandu-le alaiul pe tavan, apoi ele ne inchid usor pleoapele, promitand decesul tuturor regretelor noastre. Maine, ne soptesc in ureche, va fi extraordinar.  Asa si cu Stejarul. (more…)

Precum Empedocle, care a sarit in craterul Etnei ca sa arate ca e zeu, asa am cazut eu in abisul propriei remuscari. Am adormit pe carte si nu am visat, ci mi-am amintit inainte sa adorm:

I saw eternity the other night,

Like a great ring of pure and endless light,

All calm, as it was bright…

(Vaughan) (more…)

Stau intr-o liniste perfecta, doar eu si o oglinda sprijinita de Univers, ametind intre noi cateva versuri intr-o limba moarta. Ochii sunt tinutiti in ea si nu sunt sigur daca nu cumva eu sunt si ingerul, si ingerul mortii, si scaunul pe care stau, si oglinda. Ma holbez in singulara mea existenta incercand sa ma nasc din saruturi in ea, burta e plata… in insarcinarea ei stearpa.  (more…)

In dimineata asta soarele rasare frumos. E limpede si o sa fie cald, poate chiar fierbinte, umed. Din departare, din port poate, se aude un zgomot repetat, metalic. Pe plaja pietroasa sta, pe patru buturugi, o rulota pe care cineva a pictat un palmier verde. Sub rulota doarme inexprimabil de linistit un caine aproape domestic, dar inca vagabond de fel. (more…)

Am gasit cateva notite intr-un caiet ars de ani:

 

Acum 8 ani, in apropierea unei plaje magnifice, am cunoscut o fata. Mai tanara decat mine cu 15 ani. Cand am plecat, pentru ca stia ca beau scotch, cu valiza gata sa fie tarata pe coclauri necunoscuti, mi-a adus o sticluta maro (mai mica si decat o sticluta- simbolizand putinul ei pretios) cu bautura mea preferata si o cutie de Coca-Cola. Indoita cu lacrimile din ochii ei, a fost cea mai gustoasa bautura din lume. (more…)

Fara legatura cu realitatea.

 

– Figura ta e prea frumoasa ca sa o ascunzi. Iti sta mai bine asa, Baz. Esti o femeie plina de farmec. Ai varsta potrivita, esti vesela, sexy si ai un nume deosebit. Nu m-am putut abtine, trebuia sa te invit. Sunt un barbat caruia ii plac femeile frumoase. Esti profilul perfect. (more…)

– Scrisul tau este un cadou pe care cei mai multi, dupa ce inchid in urma ta, il arunca in cosul de gunoi.

– Faci dragoste ca o stanca in calea raului iute. Ai din raceala femeilor prea profunde ca sa fie obiective si a caror analiza chirurgical de asentimentala nu poate fi decat pragmatismul pusului rozei in vasul ei. Ai cruzimea unui samurai. (more…)

Scriu despre mine insumi ca si cum ar fi vorba despre un alt om. Sunt in cautarea obiectivismului absolut, va spun drept. Dar exista riscul de a uita de chiar eroul povestii mele, ca si cum as scrie un roman fara personaj principal. In plus, fara erou si celelalte personaje isi pierd forma, apoi fondul, apoi dispar in neant. Iar analiza ramane un soi de caricatura abstracta a unui om nehotarat. (more…)

Erau odata o femeie care nu iubea un barbat, ci cati putea!, si barbatul ei care o iubea pe ea pentru sine si alte femei. Dar, culmea, daca ii urmareai mai indeaproape, pareau a emana o energie benefica, ca si cum doua stari nefiresti ale unei singure stari (!) produceau un plus in Univers! Energia aceea facea drumul indarat inspre ei si ii umplea de lumina, astfel incat parea chiar ca se iubesc autentic! (more…)

Mi-am facut scara pana la cer din iertari

si covor de iarba din uitari,

Apoi am picat precum o sfera in aceasta lume,

rostoglindu-ma la picioarele voastre.

Mi-am crosetat ochi din rugaciuni,

membre din iubiri fara raspuns,

asternut de pat din fir de extaz,

inima din suspinele animalelor umbland numai noaptea.

Am inceput sa inteleg tragedia bestiilor,

superficialitatea oamenilor frumosi,

inchisoarea celor nefericiti,

serendipitatea fericirii.

Mi-au picat in mana brosuri tiparite in Shambala,

concepute poate in paradisuri pe moarte, rai sau chiar in capul zeilor,

in Nirvana

sau scrise pe batista plina de lacrimi de la sfarsitul pacatelor,

In care mi-am impaturit fiinta ca pe un pranz saracacios.

 

Eu eram Credinta.

mai sunt cateva zile si se vor implini zece ani de la urmatoarea amintire de peste zece ani…

stiu, stiu, par ridicol, nebun, deplasat, nu mai tac odata pentru totdeauna… doamne fereste… stiu.

dar trebuie sa intelegi, tu chiar nu existi, nu te-am intalnit niciodata. sau poate te-am intalnit doar o singura data, odata demult, intr-un mall, dar am trecut unul pe langa altul si nimic nu s-a intamplat. e adevarat ca te iubesc, dar incerc sa te replasez in bula aceea pe care o avem cu totii in suflet, pe care o purtam cu noi nepersonalizata, ideea ca pentru noi exista cineva in lumea asta, o iubire mare, unica, once in a life time. nu te iubesc ca pe tine, intelege, ci ca pe cineva care ma asteapta pe holurile lumii mari traindu-si viata.

am spus tuturor ca am avut o mare tragedie, ca de asta am devenit asa autentic, ca nu-mi mai permit sa farsez, ca mi-am dat sufletul si cand cel caruia i-am daruit sufletul a plecat cu el nu a mai ramas nimic de ascuns. am spus tuturor, dupa ce am recunoscut ca ai fost o mare iubire, dupa ce am spus tuturor ce speciala esti, ca ai murit. dar nu ai murit, ci doar nu existi. nu am mintit pe de-a intregul, ci doar am rotunjit conceptul. am vrut sa te re-pozitionez din trecut in viitor, sa-ti schimb fiinta si figura, si sa trag si eu o minuscula speranta ca asta n-a fost tot.

ti-am scris in tot acest timp asa cum un naufragiat scrie un biletel pe care pune coordonatele locului in care se afla, il baga apoi intr-o sticla, poate, prin cine stie ce serendipitate, biletelul va ajunge la cea aleasa, iar aceea, intr-un  act teatral, in cautare si ea de sens, va pleca pe o pluta sa strabata, in cautarea mea, lumea pana la anitpozi. ti-am scris asa cum scrii ideii de dragoste, doar ca eu am avut sansa ca dragostea, de data asta, sa aiba buletin si adresa de email. ai existat doar in contextul in care am vrut eu, aici m-am bucurat de ceea ce aveam de spus, bun si rau, adevarat si neadevarat, umbra si lumina, aici am decriptat, am tradus poate dintr-o limba in aceeasi limba, naufragiul meu steril din ape tulburi in ape si mai tulburi.

emailurile, scrisorile mele, nu au avut nimic a face cu tine, dar au avut a face cu tine, doar ca nu ai mai avut tu importanta deloc, cu ochii tai goi si rai cateodata, ci doar furia mea nejudecata a incaput.

mi-am adus aminte, rand pe rand, lucruri, momente cheie, cuvinte bifurcate ca limba sarpelui, intelesuri ciudate, malitie, urat si frumos, apoi mi-am reamintit ce frumos am iubit eu si doar eu, ca singurul lucru care m-a suparat, in toata ecuatia asta, au fost socotelile neincheiate, ca nu mi-ai spus niciodata adevaratul motiv, chiar daca il stiu mai bine decat crezi: eu te-am parasit. uitasem.

acum, iubesc din nou. in ultimul an, cum ti-am zis, am trecut prin multe paturi si prin corpul multor femei, incercand sa ma intrupez din caldura corpului lor indarat in mine insumi, furand cate o sarutare de la fiecare, caci sufletul meu senzitiv imi spunea ca va redeveni intelectiv doar cand voi fi fost furand un anumit numar de sarutari de la un anumit numar de femei, suratele tale de gen. basmul meu propriu… si astfel am luat de mana fete si femei, de felurite educatii si varste, de etnii diferite si inaltimi diferite, cu mirosurile lor diferite, femei cu care as fi vrut sa fiu si nu se putea sau cu care n-as fi vrut si se putea, dar mai ales cu fonduri afective grele ca turnul babel al lui Athanasius Kircher-  care, zice el, daca ar fi fost construit pana la cer, ar fi indoit axa pamantului.

de la a la z, femei cate literele alfabetului, rand pe rand si in acelasi timp, am furat destul, cu sete de vampir, ca sa redevin om. nu am redevenit om, fiindca nu am fost vreodata asa ceva, ca sa redevin, ci petala de floare care si-a dorit, cand va fi mare, sa fie om, ajungand sa traiasca ceva ce nu stie.

 

 

Din lumina acuarela sa curga

si sa pictam cu ea lumea!

 

Din lumina sa facem, din lumina sa nastem

tablouri care sa ne lumineze curgerea.

 

Din speranta sa curga,

o iasca speranta…

…sa aprinda lumina.

 

Din floare sa curga o floare mai mica

si una mai mare sa siroiasca lumina.

 

O floare sa fie lumea, lumina sa o atinga inmuguritoare…

 

In podul din spatele casei, deasupra unei prispe racoroase, ascunsa soarelui de un zid de ulmi si duzi, am intrat o singura data intr-o jumatate de veac sau mai putin.Pana sa ma urc acolo, nu am stiut ca exista un al doilea pod, iar dupa, dupa ce am urcat, pare ca am uitat complet de ciudata intamplare a primei catarari.

Imi aduc aminte acum pentru prima oara, desi s-a petrecut in alta viata deja, ca am urcat acolo intr-o vara, cu inima cat un purice, dupa ce am pus piciorul pe clanta unei usi niciodata folosite, vopsita intr-un verde urat, scortos, si am apasat un cui indoit, incapatanat, de multe ori inainte ca usa de lemn rupt pe la colturi si murdar sa se deschida si sa imi puna in fata o bezna duhnind a ranced.

Am pasit inauntru cu greu, la vremea aceea, inca, intunericul era o sperietoare si mi-am pus inaintea feţei antebratul sa ma apere de lilieci sau alti monstri nestiuti. Nu aveam la indemana nicio sursa de lumina, soarele doar patrundea prin niste crapaturi cat varful de ac, prin mai multe locuri, ascutind intuitia mai degraba decat permitand vederea. Am stat asa o vreme, pana m-am obisnuit cu intunericul, incordat in toata fiinta ca si cum tocmai scoteam capul din transee sa imi pozitionez adversarii. (more…)

Sf. Augustin

220px-Vittore_carpaccio,_visione_di_sant'agostino_02

Ma tot gandesc, de ceva vreme, sa scriu recenzii, ceva, cartilor… M’am gandit si la recenzia unei carti de bucate, insa imi e mai usor sa aberez decat sa structurez ceva simplu si logic, e mai usor, cumva, sa bei apa cu galeata decat sa torni in paharul cu picior doua degete de vin bun…

Apoi, nu pot sa ma hotarasc, as vrea sa fac recenzia ataaator carti, am in minte ceva despre discriminare, despre misoginismul extrem al lui Odon din Cluny si rasism, inca de la radacini, as putea face publicitate, daca mai e nevoie, cartilor lui Huxley, ca prietenul Interstelistul, as juca un Sotron cu D-nul Cortazar (ca sa ii fac pe plac lui Red) sau as descrie o traiectorie sceptica, filosofica, pentru a’i canta in minunata struna lui Assabis…  As putea sa scriu despre atat de multe, incat nu ma mai apuc de nimic…

Sed pe buturuga mea, vorba vine!, si incerc sa patrund in mintea lui Rilke, sa’i descifrez nefericirea lui Baudelaire, sa lipesc impreuna oameni de litere din epoci cu totul diferite… I’as fura haina de lana Sfantului Augustin (cea purtata pentru 30-40 de ani!), insa m’am pierdut in De Civitate Dei scris de el si citesc, in schimb, pe sarite, dilemele lui Toma D’Aquino si ale lui Foucault despre starea embrionara si avort, si viata… Apoi, uit de recenzie…

Am incercat, cum ziceam, sa’i fac un pic de publicitate lui Camporesi, Pierro intre romanii indragostiti/ imbatati de mancare buna si arome fine, dar nu am putut, desi as fi vrut…

Am vrut, de asemenea, sa scriu despre Nu sperati ca veti scapa de cartiul lui Eco pentru cei speriati de faptul ca tomul, cartea scrisa, va disparea, inlocuita fiind de “disc”, caseta sau… electronic… Nicidecum, e clar, asta pot sa afirm fara teama, cartea nu o sa dispara…

Pana la urma, probabil, ca sa ma intorc in text,  am sa scriu o povestioara despre haina lui Augustin, poate o recenzie facuta tricotului…. Sau despre pasii in tarana ai lui Buddha… “At the age of six, Mishima enrolled in the elite Gakushūin, the Peers’ School in Tokyo”, Camus a jucat fotbal, Nichita face freza in oglinda leoaicei; o intreaga lista de agonii literare ma incearca si imi dau seama ca nu vorbesc suficient despre ele, memoria mea refuza sa devina cerneala… “Jurnalul unui an prost”, a lui Coetze, speechul lui Sartre de la decernarea Premiului Nobel pentru Literatura… Marquez, hm, nu as putea sa’i fac o recenzie, m’as pierde in repetatele lui incesturi multicolore, m’as hrani cu amintiri pe care nu vreau sa le am, desi dragostea e un demon…

O biblioteca de ganduri s’a prabusit in mine si tot ce am putut scoate e ce vedeti mai sus… si ma intorc la Beyond Good and Evil si divagatiile despre Ceas ale lui Heidegger… Otrava pentru taceri…

 

Cu siguranta insa ca voi scrie recenzii…

(more…)

Biscuitele Tuc, galben ca un pui, un baiat slabanog, se plimba singuratic printre rafturi cu doi bureti, unul in fata si altul in spate, atarnati pe dupa gat, intepat  cu gauri de biscuite. Pinguiunul Kinder avea nevoie de pauza de hidratare odata la 30 de minute, costumatia de plastic il facea sa naduseasca, sa se sufoce, nu ai fi ghicit ca pe dedesubt se ascunde o fetiscana in mare nevoie de iubire. Sedeau cate 7 ore pe zi unul langa celalalt, in picioare, mai faceau schimb de produse intre ei si le mancau pe furis in spatele supermarketului, intr’o colivie ascunsa de ziduri si printre chistoace plutind  pe asfaltul fierbinte si innegrit, uitati de lume.  Se chinuiau sa supravietuiasca lipsurilor, amarasteni de recuzita, in uniforma de furnici peste uniformele de munca, si se iubeau in nestire fara sa se atinga niciodata. O sfera armilara, o galaxie, cercuri concentrice de promoters la E-uri si uscaturi, si dulcegarii, studenti din provincie si copii saraci muncindu’si scolile, si viitorul, chirciti sub povara unor uniforme diabolice… (more…)

1

O mulțime de oameni stau pe vine, pe găleți sau în picioare pe marginea bulevardului, paralel cu stația de tramvai. Vând câte ceva… La 50 de metri de stația de tramvai se face o curbă. (more…)