Film porno regizat in Paradis

Meditez în linişte, gândul alunecând fără voia mea către ce-l durea pe el mai tare. Dintr-odată, oh, m-am gândit la cuvinte. Mi-am imaginat atârnarea de cer, lipitul de pământ, scoţându-le din scorţoşismul lor lingvistic, parcă cititind un dicţionar de înţelesuri de dincolo de ele, haşurând cu un creion de tâmplărie partea albă de pagină. De sub haşură a ieşit minunăţia asta. Am citit dexul de 1000 de ori, am memorat haşura şi am început să judec în termeni mai puţini colocviali, mai puţin convenţionali, cu o placută teamă în faţa minunatelor noi perspective.

Am depăşit starea de cuvânt ţâşnind pe negândite din gură, un flux permanent de situaţii, nou elaborat, luând locul. Am practicat exerciţiul ăsta pentru ceva vreme şi m-am obişnuit cu starea de a vizualiza copacul înainte de a pronunţa cuvântul, de a vedea firele din covor înainte de a spune covor, de a merge de fiecare dată înaintea mersului. Pas înainte de pas am învăţat să pun, realizând ce mult m-am sălbăticit în civilizaţie, cât de mecanic am fost, câte lucruri au fost spuse fără a fi cu adevărat, fără a exista cu adevarat, doar din…

Cuvintele au devenit pline de semnificatie.

 

1.

Odinioară, dar mereu prezent, două vrăbiuţe au venit la geam şi se uitau mirate înauntru, acolo unde obişnuiam să stăm îmbrăţişaţi în iubirea noastră de pacienţi în sevraj. Îşi curăţau una celeilalte aripile, parcă într-o gestică uşor uitată….

…Chiar atunci, noi doi eram tolăniţi în pat, cu aripile crescute din stomac, luptându-ne cu putere unul pentru celălalt, lingând şi sugând cu forţă, suflând, strângându-ne de gât, din toate părţile, film porno regizat în paradis, cu limba crescută din gât direct între picioarele celuilalt, cu degetele crescute direct din inimă, gemând murdar o dorinţă ca o tuse măgărească totodată voce de soprană şi tenor. Curve pentru ceilalţi, extaz pentru noi, sorbeam o esenţă din toate drogurile, dreasă cu muşeţel şi gust de apret, colorată cu un gri de un roşu extraordinar. Făceam amor cu picioarele strânse, în toate găurile, printre tentacule de caracatiţă aveam nevoie de mâini mai multe. Cu un nesaţ de elefant însetat, ne introduceam nasurile unul în celălalt fără ruşine, goliţi de sensuri, umpluţi de sensuri. Ne crescuseră aure cu diademă, picioroange, părul pubian dispăruse de la atâta frecare. Avea să urmeze, mereu, alt început, altă penetrare.

 

2.

Pleoapele stăteau puternic capsate de sprâncene şi pomeţi, ochii dilataţi vedeau ca printr-un binoclu lipit invers de faţă. Pupila dilatată, vederea inutilă. Nu-i puteai închide decât dacă ai fi smuls. Durea. Ne-o trăgeam în gând, în rând, în fond, culcaţi, ridicaţi, în genunchi, pe burtă, pe mâini, pushups şi pushdowns. Ne dădeam aripile jos şi ne urcam trupurile uşurate în pat, colcăind îndrăgostiţi. Incepeam iar. Şi iar. Şi iar…

Apoi adormeam visându-ne făcând amor.

În casa mea imaginară, bordel în ruină, se zămislise un amor atât de mare, un musafir cu silueta lui de fată mare, călărind într-o parte un ponei cu ochii străjuiţi de un pârâu de fire de păr măgăresc, descălecă şi mi se aşeză între picioare.

 

 

În altă fază, cândva, ajunsesem să începem în acorduri de liră şi să terminăm ca fierăstraiele, zdrelind în carnea celuilalt până în măduvă, discordia naţiunilor, muzică braziliană de laudă despre Argentina. Corpuri reunite în lichid, topindu-se într-un pârâu de picături verzi, curgând pe sub pianul din sufrageria inimii, mişcând pedala ca să mişte clapele, nu invers. Făceam dragoste cu o leoaică tânără şi-i întindeam fruntea să mă pupe. Nu mă interesa să termin, ci să fiu aproape de înauntrul ei, toată tăvălită peste mine. Ca o izbucnire de pumn repetată, dând drumul din strânsoare, mi-am regăsit spiritul uşor ca roua întrupată din picături fierbinţi de ceară. Sculptori de metafore în ceară de carne. Faţa ei râzătoare, ca de leu fioros, intra în contrapondere cu o altă faţă, creionată din savoare, toată satisfacţie, un contur şi pomeţii prelucrate prin aşchiere, o iubire de şmirghel. Prăjitură de şmirghel amestecată cu ciocolată şi miere. 3 ore de amor cu o leoaică cu burta încinsă, scurgandu-se intr-un pârâu cu picături verzi, plâns din ochi de sare dulce, scurs sub pian, cu puncte de suspensie care promit leoaica între alt timp. Un tango spart în sfere, explozie nefericită.

 

3.

Ne urlam nebuneşte, chiuiam notă cu notă un întreg univers. Ploua cu lavandă, zic eu, peste trupurile noastre sfâşiate, clocoteam îngheţat. Dragoste de inaniţie, de osteoporoză, contracţie şi contorsiune.

Vorbeam cuvintele celuilalt, interludiu, preludiu, postludiu, naştere, marasmă, fantasmă, statuie de literă privind ca o zeiţă a iubirii, nedându-ne răgaz să fim în afara futerii noastre în mers, şezut, leagăn şi balansoar, bărbat de creion şi femeie de pix scriindu-şi condiţia pe gresie. Îmi sorbea speechurile mele ditirambice, vulgare totodată, argumentând un Dumnezeu liberalist, exersându-l acoperiţi întru totul unul de altul, de la gât la glezzznnă, decapitaţi de futil, cu scopul în organe.

 

Ne târam unul către celălalt până ne zgârie pământul pe burti, ne rupe coatele, ne torturează distanţa ca un cleşte de sârmă ghimpată. Oh da, unde eşti tu, te-aş izbi cu un buchet de flori în faţă, te-aş plesni, te-aş lua în mâini şi te-aş modela ! Ea, mai fericita decât mine, e însăşi raţiunea fericirii mele.

Mi-am dat seama că tot ceea ce făceam era remodelaj de corp, redestinare, ne frecam, ne frământam, ne spărgeam, iubire de şmirghel, după voia lui Dumnezeu, corpul ei daltă pentru corpul meu, corpul meu daltă pentru corpul ei. La încheieturi zăboveam, ar fi trebuit să fie mult prea dureros, ca o sincopă a modelării, dar continuam să făurim sex viu din catranul urât mirositor al fiinţei. Oameni de iască împietrită alergând “dintrodata”, la început împleticiţi, apoi cu genunchii în gură, cu genunchii din gură aşezaţi direct pe rocă din cea mai crudă, loc de prosternare, cu genunchii din gură bază pentru mătănii pe rocă.

Şi nu am avut ce face.

Adevărul e că dragostea asta a existat, există cu mine încă de atunci şi până azi, dar merg cu capul în jos, îmi e ruşine de vecinii pe care i-am deranjat cu ereziile noastre, demni să-şi păstrze demnitatea de a nu urla vreodată “fute-mă!”.

Final 

Eram nişte satiri in delir.

După aceste vremuri de amor, a trebuit să cobor în stradă. Dispărusem prea mult de acasă şi mă durea fericirea.

Acesta a fost Pacatul.

Posted In:

2 Comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s