Raspunsul Ei

 …Ce as mai putea rosti?

Unde sa mai gasesc Sens in univers, cand tot pare a trai ascuns in versul tau?
Cum sa ma mai sprijin vreodata pe spate, cand mainile tale au crescut acolo?
Ce a mai ramas din ocean, de la Geneza incoace, cand tu l-ai incrucisat cu sufletul in incrucisarea noastra, sa ne racoareasca coapsele?
Unde mai incepe si se termina Timpul, cand tu l-ai comprimat si dilatat in imbratisari de trup, in plutiri de spirite, ca intr-un recital de acordeon?
Te-as implora sa nu ma vanturi, sa nu ma blestemi, dar ma asez cuminte in genunchi, cu fruntea pe palmele tale, increzatoare in toata fiinta ca, daca vei sufla peste mine, fie si rostind blestemul, ma voi risipi in miligrame de praf si cenusa, care vor umbla bezmetice prin lume, desfrunzite de rau, infasurate in iubire, sa lege in alb alte oceane, din alt Timp, in alt Sens.
Si acesta, va fi cel mai ravnit cadou al omenirii, adevarat si nemeritat, ascutit de catifelat.


Stii, eu pe tine te iubesc cu sufletul, asa cum este el si cum poate el, sufletul, asa cum esti tu, cu toate ale tale.
As simple as that, ca sa te citez 
Sa mai stii ca te vad si cu ochii, asa cum sunt ei, ochii, asa cum te arati mie.
Dar sa mai stii ca uneori uit cuvintele pe care tu le iubesti atat, chiar si pentru ca ele te-au marturisit de atatea ori.
Si eu le iubesc, nu neg.
Nu le mai regasesc asa cum as vrea, sau asa cum le simt in cerul gurii. Poate altii ti le vor spune pentru mine, desi ar fi un demers sortit esecului daca ar incerca sa ma cuprinda.
M-am gandit ca poate o sa mi le reamintesc cand o sa (re)incep sa ma spun. Nu stiu daca e bine cum am gandit, dar vreau sa (re)incerc sa fac asta, cu ochi, cuvinte, trup, grai. Nu stiu daca o sa-mi iasa, insa.
Si mai uit si gestul mangaierii chipului tau cu podul palmei si pe asta chiar n-as vrea sa ti-l arate altii pentru mine .
Sa mai stii ca eu tot te aud, din ce scrii, asa cum te-am auzit odata si nu regret nicio secunda indrazneala de a te cunoaste.
Si te mai aud si cand taci, asta ma bucura cel mai tare!
Stii, poate ca nu esti singur in tacerile tale, chiar daca eu par a nu fi acolo. Asa ma gandesc eu, altfel nu imi explic de ce, pe unde sunt eu, esti si tu.
Si acum stiu, cand tu vorbesti, eu tac pentru ca te ascult, pentru ca pot sa fac asta.
Eh, dar “acum” a si zburat, si a venit un alt “acum”, ca sa te mai citez o data!

Posted In:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s