Mimi

Mimi are aproape 18 ani. E de o frumusețe răpitoare. E înăltuță. Prezența ei e precum cea a fluturelui. Miroase fin a săpun. Are părul ondulat, des și lung, blond ușor roșcat. Îmi aduce aminte de păpușa urâtă pe care am cumpărat-o în Florida, cea cu picioare subțiri, două sârme, cu saboți mari, de lemn,  părul negru și des, și mult, cu hăinuțe de cârpă care și pentru o păpușă urâtă păreau ieftine. Părea o umbră de femeie micșorată… dintr-un oraș minier sărac, poate Arlesul lui Van Gogh. De ce îmi aduce aminte Mimi de ea, când Mimi e neapărat frumoasă, iar păpușa era o ciumă? Pentru că păpușa avea un suflet bun, evident. Stătea acolo, pe raft, și nu o cumpăra nimeni. Îmi șoptea în ochi că vrea să iasă să se plimbe, că s-a săturat să fie o fată mare îmbătrânită pe o bucată de lemn, pe un raft. O problemă aproape sexuală. Dacă o luam de acolo, era ca și cum aș fi făcut dragoste cu ea. Am luat-o. Și sunt sigur că acea femeie, păpușa, m-a iubit cel mai mult. Am fost dragostea vieții ei. Dar am fost nedrept cu ea, am făcut-o cadou iubitei mele vii, care nu avea nici pe departe cădera morală să aibă grijă de un asemenea suflet. Am greșit. Îmi e dor de ea, de fixul ei esoteric, îmi e rușine, i-am distrus viața.

Posted In:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s