Fericit si trist

Am gasit’o adusa de inundatia orasului pe presul meu. De clanta atarna o reclama la pizza.

Nespalata si slabanoaga, cu parul murdar peste fata, nu am stiut cum sa reactionez. Ce sa fi facut, sa fi apucat’o de un picior si sa fi tarat’o in mijlocul holului, sa o indepartez cumva de mine, sa fi ignorat’o? Multi ar fi putut crede ca fata era vreo cucerire de’a mea de care mi’am batut joc, o copila regulata si aruncata… Nu imi pasa de gandul asta murdar, prejudecata murdarind inimi. I’am dat parul de pe fata si am tras’o usor de mana sa o trezesc…  Vară plină, era imbracata intr’o rochita spalata in albastru de metil care se ridicase pana aproape de coapsa si doua picioare lungi, frumoase, tradand o varsta frageda, incaltate in niste papuci roz de plus, ca si cum ar fi proaspat fugita de acasa sau macar timpul se blocase in momentul plecarii, se lungeau catre lift.

Sub cutremurul atingerii mele marunte, cu epicentrul in cotul ei, deschide ochii si se uita pe langa mine la tavan. Am crezut ca are mintile ratacite, apoi, tot din instinct, i’am mai dat o sansa… Si’a coborat ochii de pe tavan pe umerii mei, apoi la figura mea si, odata ajunsi acolo, au parut reveniti in orbita sanatatii mintale. Acum, firesc era sa astept sa spuna ceva. Nu a spus inca nimic si am realizat ca asa era totusi natural: ce sa imi fi spus?

“Nu vrei sa intri sa faci o baie si sa mananci ceva?”

Nu zice nimic, nici revoltata si nici interesata, sarind, de data asta, iar, pe piciorul ratacirii. Ma bate gandul ca joaca un rol si indepartez repede gandul asta, mica sansa ca ar putea avea nevoie de ceva era mai pretioasa: ce ar putea sa’mi fure?

“Hei, nu vrei sa intri?”

Nimic.

Ce sa’i fi spus?!

Parul e atat de plin de nisip, incat, bogat si frumos, pare un mal surpandu’se sub lumina. Are ochii de un negru complet, splendizi, iar pe pleoapa inferioara ii incolteste, de la jeg, un orjelet. Fire de par picate pe umeri si pe piept imi dau senzatia unui cocon incercand sa’si paraseasca blestemul. Realizez ca e de o frumusete stranie, imi incolteste pentru o clipa in minte ideea ca un zeu ironic imi suflase un golem si il pusese la usa ca sa ma impiedic de el, sa imi arate ca nobletea nu rezolva iubirea, ci, din contra, o transforma intr’un act clandestin, de mucegai. Prostii…

Inghite si gatul i se umfla mai mult decat firesc, ca si cum si’ar fi inghitit tragedia, ma gandeam eu, insa apoi zambeste si spune: intru. Pobabil ca parul meu alb a vorbit pentru o secunda dintre frici…

A intrat si am dus’o direct la baie, i’am dat drumul la apa si i’am oferit un prosop curat, am scos o periuta noua de dinti  dintre alte cinci periute noi, puse acolo pentru orice eventualitate (si iata una), si din dulapul de haine am scos o pereche de jeansi ai unei fost iubite, o pereche de adidasi, tot ai fostei iubite… si ea fiinta slaba cu ochii inchisi.

Oare stie sa faca baie?!

Apa a curs pentru o vreme si s’a auzit imprastiata pentru o alta, iar eu am stat pe un fotoliu fumand aspru. A iesit uitandu’se direct la mine. Oare de cate ori isi daduse trupul pentru un lucru cat de marunt? I’am dat o tigara si a luat’o repede, a aprins si a fumat si ea cat eu am pus ceva de mancare. A mancat.

Eu am iesit pe usa si am plecat la ale mele, iar ea a ramas in casa. Cand m’am intors, pe perete am gasit doar schita unei femei zambindu’mi superb, spalata pe ochi de ratacire. Si am fost fericit si trist.  Iar ea, sper eu, s’a dus in lumina,

Posted In:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s