Biscuitele Tuc si Pinguinul Kinder

Biscuitele Tuc, galben ca un pui, un baiat slabanog, se plimba singuratic printre rafturi cu doi bureti, unul in fata si altul in spate, atarnati pe dupa gat, intepat  cu gauri de biscuite. Pinguiunul Kinder avea nevoie de pauza de hidratare odata la 30 de minute, costumatia de plastic il facea sa naduseasca, sa se sufoce, nu ai fi ghicit ca pe dedesubt se ascunde o fetiscana in mare nevoie de iubire. Sedeau cate 7 ore pe zi unul langa celalalt, in picioare, mai faceau schimb de produse intre ei si le mancau pe furis in spatele supermarketului, intr’o colivie ascunsa de ziduri si printre chistoace plutind  pe asfaltul fierbinte si innegrit, uitati de lume.  Se chinuiau sa supravietuiasca lipsurilor, amarasteni de recuzita, in uniforma de furnici peste uniformele de munca, si se iubeau in nestire fara sa se atinga niciodata. O sfera armilara, o galaxie, cercuri concentrice de promoters la E-uri si uscaturi, si dulcegarii, studenti din provincie si copii saraci muncindu’si scolile, si viitorul, chirciti sub povara unor uniforme diabolice…

In colivie:

Tuc: Pot sa iti ating mana?

Pinguiunul Kinder: … P… oti…

Tuc: Esti obosita?

PK: Nu pot sa re…spir…

Tuc: Vrei sa iti aduc apa?!

PK: N..u, m…ultumesc, a…m sa i…mi re…vin…

Tuc: Ma duc sa iti aduc apa!

Se ridica si alearga sa aduca apa.

PK pentru sine: imi este atat de rau…

Peste cateva minutele, Tuc revine cu o sticla. Ii intinde fetei sticla.

PK: M…ultumesc…!

Tuc: Astazi, iar m’au lovit cu pumnii in bureti… ce oameni… Dar am vandut un intreg raft, un raft pe care supervizorul mi’a zis ca nu poate sa il vanda nimeni, ca e dificil! Sunt atat de satisfacut, de fericit!!

PK: Tuc, lucrul asta nu conteaza, nu iti aduce nimic in plus. Vrei sa mergem sa ne plimbam pe strazi? Ma simt ca un pinguin dus in Zair pe un ghetar topindu’se.

Tuc se gandeste: Ce copil…

PK: Stii, Tuc, as vrea sa fac dragoste cu tine… Sunt in mintea mea virgina. Nu am niciun viitor, deci sunt virgina.

Tuc: Ai un viitor alaturi de mine, sunt virgin.

Si s’au trantit in florile unei gradini, se facuse noapte, si nu au mai dormit niciodata. Doua lacrimi scurse pe pamant au impletit o sfoara care s’a strecurat pe sub nepasarea lumii pana la cer. Din buzunare li se scurgeau firmituri…

Posted In: