Casatorie

 

 

  • Te iau de nevasta doar daca nu ne casatorim niciodata. Ne potrivim.

 

  • Stiu, nici eu nu pot suferi dragostea. E de cacat. Atunci e cand oamenii devin prosti.

 

  • Vorbesti interesant pentru o domnisoara.

 

  • Si mai e ceva: vreau sa fiu singura, dar si sa am un partener.

 

  • E o nebunie. Putem sa spunem orice acum, nu ne doare gura. Maine va fi altceva.

 

  • Stiu, de aceea sunt de acord ca ne potrivim. Asa esti si tu.

 

  • Mai tii minte cand vorbeam ca cel mai bine e sa te desparti inainte sa apuci sa incepi? Adica dupa maxim vreo doua saptamani, hai o luna din inertie?

 

  • Nici nu am auzit vreodata o propunere mai inteleapta. Si cum vrei sa arate aceasta casatorie?

 

  • Sa arate asa cum o vrea ea, adica eu sa o iau razna, apoi sa o iei tu, pana mea, amandoi odata, amandoi continuu. Oricum o sa ne despartim. Ne-am mai despartit. Imi place singur.

 

  • Stiu. Cand simt ca ma aprind, pun bete in foc, in roate, in ce vrei tu. Insult, jignesc, indepartez sufocand. Si scap.

 

  • Eu le spun minciuni. Cand vreau sa scap, le dezvalui minciuna. Toti au senzatia ca pot trai fara sa fie mintiti. Nu e haios? Aspira la neminciuna, desi ei insisi sunt niste mincinosi. Cu totii suntem. Doar pentru ca ce ascundem sau spunem e altfel, nu inseamna ca suntem mai putin mincinosi. Eu accept, sunt un mincinos. Pot fi unul teribil.

 

  • Mai tii minte cand dormeai pe stanci, cand ploua, pe Coasta de Azur? Era ataaat de frig! La capatul a multe zile si nopti de oboseala… Si tot nu m-ai lasat sa devin o carpa.

 

  • Tin minte.

 

  • M-am gandit, atunci, ca esti teribil in orice. Ma bucur ca nu ti-ai gasit o cauza inca, ai fi fost teribil.

 

  • Nu exista cauza pentru care sa fii teribil, de acea nu am avut. Nimic nu merita. Adica, uite, incercam sa gasim un sens, apoi sensul dispare. Devii ridicol. Mini-geniu indoielnic, copil de Hitler. As deveni teribil numai pentru copiii mei, dar nu din credinta sau principiu, ci din animalism. As fi in stare sa ii omor pe toti. Dar am avut grija sa nu existe aceasta posibilitate. Ma tin departe de mine insumi. Stiu ce zici.

 

  • Noi doi am fi putut fi prostituate. Poate ca am si fost. Toate miros la fel, dincolo de parfumul de la magazin.

 

  • Asa e si cu barbatii, ai dreptate.

 

  • Dupa un lung sir, indiferent de carne, arsa pe gratar e tot arsa. Stii ce? Uite, cred ca doar din inconstienta as ucide. Constiinta mea e ca o piatra in calea sangelui animalic care mi se scurge prin vene. Ea e cea teribila. Nu as ucide niciodata, nu. Indiferent de motiv. Mai degraba as muri. Mai repede as imbratisa un spirit hristic, mi-ar da senzatia ca sunt pe un pod intre aici si ceva mai mult. E un ridicol care merita trait, incercarea asta sacrificiala.

 

  • Lasa asta, uite, ma intereseaza ceva: chiar nu exista iubire intre doi oameni?

 

  • A existat. Prima oara. A saptea oara. A noua oara. A douazecisiuna oara. La varste diferite, grad de evolutie diferit, de involutie diferit. La vremea aceea, mi se parea de fiecare data unic. Si totusi, eu, altii nu, sfarsesc de fiecare data singur, bucuros ca focul s-a stins. Eliberat. Dupa ceva vreme, am simtit din nou acea “foame”, desi stiam ca nu va merge si e posibil sa ii incurc pe altii. Si i-am incurcat. Dar cred ca nici ei nu au ramas cu senzatia mea in interiorul inimii lor, ci au continuat la fel de senin. Au avut orgasm cu altii, i-au iubit pe altii. Au primit flori, au facut cadouri. Le-a sclipit pielea de la dragostea fata de altii, ca si mie. Uneori, de multe ori, suntem cu unii in pat si cu altii in suflet. Pot spune ca vreme de 7 ani am avut senzatia ca a existat o singura iubire. Nici nu mai conta langa cine ma sculam dimineata, aveam mereu aceleasi gust, gust pe care il indepartam cu gandul la acea imperechere suprema. La sufletul pereche. Insa, vezi tu, lumina si dragostea nu sunt impartite egal pentru toti. Ea contine intunericul vietilor noastre, inca de la inceput, pe cat contine si lumina. Doar ca eu, poate, am crescut langa un zid, dezvoltand brate sa imbratisez numai pe partea dinspre soare. Un copac cu crengi doar pe jumatate, oferind doar jumatati de imbratisari. Dar cum dragostea asta e un act egoist, blestemul meu e ca am fost iubit fix cat am putut iubi. Deloc.

 

  • Atunci, da, hai sa ne casatorim. Macar ne stim secretul.

 

  • M-am razgandit, mai astept. Mai sper, pentru ca si speranta asta face parte din joc. Poate am noroc.

Posted In:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s