Judson

 
cateva mii de oameni isi fluturau batistutele in fata bibliotecii centrale, incercand sa isi arate dezaprobarea in mod civilizat, cerand demisia directorului. directorul, orb ca orice borges, auzea (simt ascutit al orbilor) mai bine decat oricine fluturatul batistutelor, fasneti fluturi ai debarcarilor cuminti.
 
nu isi dorise nimic altceva in cei 80 de ani de viata decat sa fie ce era. insa cititorii devenisera nemultumiti, socotisera ca sa imprumuti 3 carti pentru doar o saptamana e insuficient, avand nevoie de macar o luna pentru a intelege cum trebuie ceea ce citesc.
 
in fata unei asemenea nevoi sociale, se gandea cu amaraciune, nu avea decat sa renunte la postul pe care il iubea cu toata fiinta si trecutul sau, fiind de neconceput sa rupa traditia si sa faca aceasta concesie unor neaveniti incapabili sa citeasca mai repede. dar, credea cu tarie, era nevoie sa reziste o vreme, ca sa nu aiba nimeni din spatiul public impresia ca el ar fi un las gata sa se lase doborat de niste amarate de carpulite fluturate cu maini moi in fata ferestrei acestui stravechi si trainic monument de cultura, biblioteca centrala.
 
inainte sa renunte, a cerut, in semn de recunostinta fata de glorioasa lui cariera in slujba spiritului, sa ii fie acordata sansa de a ii face pe protestatari sa inteleaga ca exista SI un alt punct de vedere. a iesit, dupa cateva ore in care tremurase in fata amenintarii acestui turnir pasnic, cu sulite de lemn moale, rugandu-i ca ei insisi sa aleaga pe cineva care sa ii reprezinte, cineva in care au o incredere de nestramutat, in perspectiva unui soi de negociere. nemultumitii au dezbatut pentru cateva minute si, fara sa mai stea pe ganduri, au trimis sus o fata inalta de 190 cm. si de o frumusete inmarmuritoare. nu ca pentru domnul bibliotecar ar fi contat, orb fiind…
 
au urcat impreuna scarile, ea ajutandu-l, din politete. au patruns in micul lui birou, iar el a rugat-o sa ia loc in scaunul din fata acelui patruped de lemn. dansul a sezut pe o canapea… a mai rugat-o, mai apoi, sa apuce o carte de 1500 de pagini si sa ii citeasca, daca doreste, de la cap la coada, incet, asa cum o simte ea. numai ca nu i-a spus ca paginile se dubleaza ca numar in fata odata ce treci de cele citite. dupa numai doua ore de lectura, tomul sporise si acum avea 10 000 de file, iar, pe seara, deja, imposibil de numarat, prea multe, devenind si mai multe pana sa le numeri… cum fata isi luase angajamentul sa ii citeasca tot, intre timp domnul a decedat in canapea, iar ea continua si azi sa citeasca din scaunul lui, orbita de litere, trebuind, de acum, sa inventeze capitole, fiindca pagini mai erau. El era Judson, Librarul originar.

Posted In:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s