Venetia

In dimineata asta soarele rasare frumos. E limpede si o sa fie cald, poate chiar fierbinte, umed. Din departare, din port poate, se aude un zgomot repetat, metalic. Pe plaja pietroasa sta, pe patru buturugi, o rulota pe care cineva a pictat un palmier verde. Sub rulota doarme inexprimabil de linistit un caine aproape domestic, dar inca vagabond de fel.

 


 La o ora si ceva distanta, in Venetia, intr-un apartament cat un degetar, doi oameni mari fac amor legandandu-se intr-o imbratisare transpirata. Miroase oribil, de afara, a alge imputite si resturi menajere, a rahat, a urina. Isi disputa spatiul intr-o inclestare oarba, fara sens. Se imping la o milimetrica distanta unul pe altul fie cu limba, fie cu genunchiul, fie cu degetele, fie cu sfarcurile, fie cu nasul, ca niste condamnati bagati intr-un sac si aruncati in marea nemiscata, zbatandu-se.


Din rulota iese un barbat subtire, gol pana la brau. Da drumul la un robinet infipt intr-un butoi de plastic asezat pe osi isi spala fata pe care sunt crescute tuleie razlete. Se freaca pe dinti cu degetul aratator al mainii drepte, pe care a pus sare mare. Apoi imprastie apa pe gat si pe umeri.  Din interior se aud, inca, sforaituri, ca si cum le-ar fi lasat acolo si ar fi iesit fara ele. Imparte casa mobila cu un barbat masiv, undeva la 45 de ani. Impart aceeasi omenire, dar din motive diferite. Nu isi vorbesc niciodata.

 


Femeia cu pielea intunecata evadeaza din sac si adoarme. Amantul ei adoarme si el. Ea il viseaza pe el, el o viseaza pe ea. Nici nu ar mai fi loc pentru alta fiinta. Poate doar un gandac de bucatarie capabil se supravietuiasca razboiului lor nuclear, nascut din mizerabilul miros de afara, de alge crescute pe peretii canalelor si tevi ruginite si gaurite, din care susura resturi de fecale, de inlauntruri.


 

In aer zboara, printre aburii pestilentiali, un miros de roza. Se innoureaza incet-incet, o indepartare de adevar. Pe strazile inguste sunt impinse tot soiul de tonete incarcate cu obiecte de sticla si masti. Intr-un colt, la intersectia dintre doua alei, 6 barbati bronzati, inalti, cu trupuri parca sculptate, stau de vorba. Doi in picioare, 4 pe scaune de rachita, sorbindu-si cafelele minuscule. 3 au fost indragostiti, 3 nu. Par soldatii unei secte cu arma in mana. Un amestec de catwalk si fiii “Mafigliei”.

La etaj, cei doi indragostiti se apuca iar de treaba, parca, in actul lor, vor sa uite abisul lumii, crimele, razboaiele, mortii, betesugurile, lipsa constanta a Dumnezeului in care cred dintre noi. Un copil de la etajul inferior isi astupa urechile, nu isi mai suporta propria pudoare.

Barbatul slab, preot, isi apasa sub sutana, ascuns in Biblie, cutitul. Omoara oameni pentru bani. Barbatul masiv e zidar. Amanta e amanta. Amantul e amant. Copilul s-a maturizat inainte de vreme fiind obligat sa treaca de atatea ori peste propria lui jena. Cei 6 barbati nu au nicio semnificatie in Volumul in care suntem prinsi cu totii. O masca pica de pe o taraba, o iau si mi-o pun pe fata si devin subit altul. Sunt altul de acum si mai am 1 milion de km de mers pe jos pana sa ajung in soare.

 

 

 

 

Posted In:

1 Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s