o noapte de culoare cafelei

 

am deschis si am inchis ochii, am clipit la doua ore. am visat vechi iubiri si am sperat inainte ca si cum eram trantit la marginea raului din care m-am nascut, o silueta alungindu-se in apa. eram o refractie prin atmosfera, delir poposit pe iarba cu firul gros, halucinatie a nedectabilului hazard. din codru se auzea un ecou mimand un alt ecou.
m-am pipait ca sa fiu sigur ca sunt eu si eram eu, purtam aceeasi piele pe care o stiu.
am deschis fereastra si am fumat repede, fluturele de noapte care m-a imprietenit a venit din nou. de trei nopti vine. la aceeasi ora, la orice ora. are aripi mari, mai mari decat trupul subtire are voie sa poarte. planeaza ca bufnita de odinioara, de pe insula aceea tropicala, si se asaza pe albul peretului.
zburatoare de noapte magica, de un tern multicolor.
tin minte atatea, memoria e pe rafturile ei pe de-a-ntregul, dar in carne au ramas doar un eveniment si doi ochi verzi. o piramida de ani sta semeata in nemobilatul desert al futilei mele existente. si prin ea umbla desculti cei doi ochi verzi. e un blestem si o formidabilitate, vad de doua ori mai mult, prin ei si prin ai mei. ma poarta in extazurile lor, straine de mine si ale mele. traiesc de doua ori frant pe din doua, ce e frumos e de doua ori mai frumos si ce e urat e de doua ori mai important.
arunc tigara, inchid fereastra, totul se domoleste, ma lungesc in austerul pat pe care il port in suflet si adorm la loc in afara lumii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s