Am intalnit, intr-o maghernita, o familie saraca. Nimic neobisnuit. Doar ca, aveam sa aflu mai tarziu, aceasta familie isi obisnuia fiul sa memoreze tot, ca sa nu uite nimic dupa ce va muri si se va reincarna, astfel incat, in urmatoarea viata, sa aiba spiritul a doua vieti si deja o memorie care va fi obisnuita sa memoreze totul din toate vietile prin care va trece. (more…)

Deasupra unui garaj dintr-o curte a unei case dintr-un oras vechi, sub crengile bogate ale unui dud, dupa ce urci o scara de lemn patat de caderea micilor fructe, prin usa mica, vei descoperi o minuscula mansarda. Pe un pat pneumatic, umflat cu gura, in incapere triunghiulara, sta intins un barbat. Doarme. (more…)

Numai omul putea transforma Zborul in ceva urat. Un aparat (de zbor) care sa arunce bombe din ultrasupervijelioasa lui deplasare cu Mach 20, adica de 20 de ori viteza sunetului (1 Mach = 340m/s). Te intrebi, tu, persoana rationala: despre ce este vorba in acest joc al inarmarii si genocidului, cum au ajuns acesti copii sa ne guverneze din turnul inaltei lor lipse de constiinta si intelect? (more…)

Eram in spatiu, pe un bac plutind printre comete alunecad pe telescop si praf stelar ridicat de vanturi cosmice. Era frig si intuneric. Doar un spectacol inghetat de lumini mai alina din agila Nefiinta, stele umbland brambura prin Spatiu- moarte acum milioane de ani… in drumul lor parasutat… catre disparitie.

M-am apucat sa scriu povesti ingrozitoare si sufocante, pretentioase… pentru multimea vida din jur. Gratiile masurate in milioane de ani de antitetica si paradoxala lumina ale abisului stateau in capul oaselor in jurul meu, amuzandu-se la vederea acestei maturi pe care o calaream aleatoriu, suflet de poet aproximativ… incercand sa recompuna planeta materna in ecluza unor cuvinte fara continut… sau o peninsula scursa de pe continet in bratele unei tornade imbracate in furios  invartite rochii, cu poalele in cap, fara rusine.

Am scris prostii fara ecou in Vid si Viduri fara continut in Ecou, si Ecouri fara Vid in Vid, si… Dereticandu-mi Singuratatea cu bratele de imprumut ale unei septice rugaciuni, m-am zavorat in spatele pleoapelor inchise si am inceput sa visez:

O pusesem pe marginea prapastiei si o muscam de sub tate si de glezne, si de calcaie, si de cur. Ea ma plesnea cu mana-i mare peste obraji si ei ma ardeau ca focul, ticalosi amanti sub bolta unui curcubeu inventat. Numai minciuni zburau in jur, vulgaritati si promisiuni ridicole, vai de capul nostru de ironii ale facerii. Ce mai Spatiu irosit! Ce mai Iubire prapadita!! I-am ruginit incheieturile cu saliva, mi-a supt urechile pana la dizolvare. Ii scuipam retina si imi scotea cu degetele irisul ochiului drept, care in oglinda actului era stangul.

Printre crengile castanului se strecoara superba prezenta a unui impersonal soare. Te adoarme incet, pilula de aur dizolvata in clorofila… punand la somn angoasele. O bautura din afine iti umple gura cu amintiri impacate cu ele insele, in sotronul lor sentimental. Arunci un ciob colorat si incepi sa topai pe un picior. Si adormi.

Visezi ceva fara noima, adunandu-se usor-usor in sens. Mirosul azaleelor inunda fiinta. Un copac cu frunze dese precum solzii pestilor s-a imprastiat peste tot, ascunzand ochilor o magazie. Te afli intr-o gradina secreta, care s-a ascuns de tine doar ca, odata descoperita, sa mire si bucure mai tare Irisul. Florile sunt facute cerc in jurul locului misterios, dosit si mai bine dupa caramizile tulpinilor si petalelor lor mari, ca o hora facuta in jurul unei inimi care s-a inventat pe sine.

In magazia cu lemnul imbatranit de timp si umezeala, pe un raft, un zmeu in forma de fluture isi misca incet colturile la auzul ciripitului unor pasari mici. Isi doreste sa fie pasare… Barbatul adormit l-a fabricat in vis, pagina purtand aura onirica a existentei. “Only if you looved meee…” se aude in departare…

Un baietel blond, cu parul foarte lung, isi plimba trupul subtire printre crengi. Fat-Frumos cand era mic. Si-a pus o Torah sub picioare, ca sa ajunga pe raftul de sus, unde sta asezat un volum de versuri scris cu lacrimi de iubire de Ei insisi Arhanghelii.

Fara legatura cu realitatea.

 

– Figura ta e prea frumoasa ca sa o ascunzi. Iti sta mai bine asa, Baz. Esti o femeie plina de farmec. Ai varsta potrivita, esti vesela, sexy si ai un nume deosebit. Nu m-am putut abtine, trebuia sa te invit. Sunt un barbat caruia ii plac femeile frumoase. Esti profilul perfect. (more…)

Am o mare intre coaste, acel somn liric in care umblam, fiecare in felul lui, ca o salvare printre pietrele cotidiene.

In nisip s-a imprastiat polen, ca si cum cineva, aseara, a macinat flori. Miroase a cea mai Mare iubire pe care ai simtit-o vreodata, ca o patima linistita intre coapsele unei mulatre a carei singura menire e deznodarea bolilor de inima. Stai lungit langa ea pe caldaramul vietii tale si taci fericit. (more…)